O secunda

Nici nu stiu cum sa incep...nu cred ca jumatate dintre noi oamenii,realizam ca viata noastra se poate schimba intr-o secunda.Sa te trezesti fericit cu zambetul pe buze si sa sfasesti plangand si regretand clipa in care te-ai nascut.Insa din pacate sau intr-un fel ciudat "din fericire" , am avut parte de multe astfel de clipe mult prea devreme,intrucat m-am maturizat la o varsta mult prea frageda.Eram clasa a-VI-a cand am primit cea mai crunta veste din viata mea.M-am trezit pe la ora 9 cu un gol in stomac , simteam ca ceva rau s-a intamplat..lucru care s-a adeverit.Am primit vestea cea persoana care ma iubea cel mai mult pe lume s-a stins.Am fost total devastat,doua zile nu am scos un cuvant ci am stat pur si simplu  pe pat si m-am uitat in gol timp de 48 ore.Nu a trecut nici macar un an,ca deja am avut o senzatie de Déjà vu .. deja speram sa nu fie adevarat , insa a fost.Timp de sase luni nu am avut un zambet pe fata , nu am ras , nu am fost amuzat de nimic , nici nu aveam cum.Aceste doua evenimente m-au pregatit pentru ceea ce urma sa patesc.Cand credeam ca am pierdut tot , inca o daca , viata mi-a demonstrat ca nu este nimic alt ceva decat o mare CURVA.In mai putin de trei luni am pierdut 5 tovarasi.Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la ei , nu exita zi in care sa nu ma gandesc la persoanele care m-au iubit cel mai mult, zi de zi simt aceiasi durere , aceiasi suferinta . Am invatat ca viata este o curva , si atunci cand imi intoarce spatele nu trebuie sa cad in capcana si sa ii pun mana pe cur , ci trebuie sa merg mai departe cu capu` sus .